Lavinia

păi da. altfel nu se putea.
nițel mă rostogolesc, apoi mă ridic și apoi fac iar o tumbă. poate ar trebui să învăț să merg ca oamenii.

sunt în metrou - lângă mine e lavinia, citind shadow and evil in fairy tales. nu o cunosc încă, am două variante: fie înțeleg, fie nu. cum e cu muzica, nu pot să cânt - nu înțeleg. totuși îmi place. cu ea însă am înțeles: am pălăvrăgit toate stațiile ce au urmat, despre jung în principal. apoi am plecat.

personl kill: aim and make it count. problema cea mare nu e cu ținta și nici cu nimeritul - al naibii dacă mai contează. și iată cum, din personal devine general, cam totul în particular. și iată cum, încet, da' sigur, dispar pădurile tropicale - nevoia idioată a omului de a progresa și a folosi toate resursele puse pe tavă, fără nicio urmă de regret, luptând însă cu fervoare oarbă alături de UNCCD.