Aşa este, îmi iau domeniu

Este momentul ca toate lucrurile să se concretizeze, iar pentru toţi bloggerii .... iată concursul concretizării, eu sigur particip ... la treabă cu restu'

www.spatiuweb.ro

loosing it

damn it! I am loosing my soul. Nici nu știu cum mi-l pot păstra cu stilul meu de viață, cum am luat creta în mână am și început să desenez pe tablă.

vreau să mă odihnesc, să dorm și atât. mult, eventual să fiu întrebată discret, peste vreo 3-9 ani, dacă binevoiesc să mă trezesc. am găsit și locul pentru dormit - din păcate proprietarul foto ar putea și chiar ar face-o: să mă scuture, din 2 în 2 minute și să-mi zică câte pierd. problema e că l-aș crede. și m-aș trezi ... mare greșeală. și m-ar trezi din pură bunătate omenească, pentru că respir - simplu motiv, dar suficient.

Lavinia

păi da. altfel nu se putea.
nițel mă rostogolesc, apoi mă ridic și apoi fac iar o tumbă. poate ar trebui să învăț să merg ca oamenii.

sunt în metrou - lângă mine e lavinia, citind shadow and evil in fairy tales. nu o cunosc încă, am două variante: fie înțeleg, fie nu. cum e cu muzica, nu pot să cânt - nu înțeleg. totuși îmi place. cu ea însă am înțeles: am pălăvrăgit toate stațiile ce au urmat, despre jung în principal. apoi am plecat.

personl kill: aim and make it count. problema cea mare nu e cu ținta și nici cu nimeritul - al naibii dacă mai contează. și iată cum, din personal devine general, cam totul în particular. și iată cum, încet, da' sigur, dispar pădurile tropicale - nevoia idioată a omului de a progresa și a folosi toate resursele puse pe tavă, fără nicio urmă de regret, luptând însă cu fervoare oarbă alături de UNCCD.

vânt la pupa

Într-un apartament promiscuu, acum multă vreme, mi-a povestit cineva despre marinari, adevăraţii marinari. Cică ei adună, pe uscat, într-o halbă de bere toate locurile trăite, când se uită la o blondă sau la o brunetă și se duc atunci, pe loc, într-o poveste. Culmea e că nu sunt scriitori și nici artiști pierduți într-o lume a lor cu cai verzi și cu veverițe zburătoare. Nu, nu ..... NU! omulețul este concentrat, pierdut de concentrat în toată tărășenia de spumă amărită cu regrete și carbogazificată cu ce a trăit, părăsit ... pentru a putea trăi şi părăsi din nou.
Păi bine mă dobitocule, și cu lanțurile și caruseii ce mai facem atunci? Ce ... doar pentru că tu întreci orice bănuială și fluturi orice poveste așa, cu nonșalanță - trebuie să te cred? Bine, nu am gândit-o, nu am imaginat-o, iac-așa că se poate. Merci frumos. Uite că mă lovesc și eu de nou, de mai nou ... ba bine că nu și de vechi. Mă mai suge și cât-un uragan din când în când, ba mă mai și mir de asta. N-am murit până acum și nici de acu încolo nu cred c-oi sparge șampania de vârful catargului.

Și uite că nici povestea de bere nu mă berbecește. Marinarul cică uită în ochiul uraganului cine este, de ce și unde se duce - dar atunci nu mai este nici locul și nici timpul pentru sine. Apare un alt eu, exuberant, acaparant, năucitor, respingător ... un eu aşa de diferit de cel personal încât impune fascinaţia şi atenţia. Într-adevăr e riscul de a nu se mai putea smulge, dorința de a lua și a lua, mai mult și mai mult ... până când nu mai rămâne nimic de luat.
Și-mi povestea pretenul ăsta al meu cum exact atunci, când seacă tot, marinarul - dragul de el, se smulge din vârtej, dă dracului toată fascinația, cu toată adrenalina și cu toată mortăciunea de după ea și se scapă: dăruieşte lumii întregi, cu furie şi devotamentul, comoara dobândită prin nebunie curată. Într-un birt de port, cu mâncare bună și băutură ieftină.
Încă un metru de bere nefiltrată, rogu-te, da' fără spumă!

POWER

Puterea fascinează, adună, respinge, supune. Puterea trăieşte cu păcatul.
Libertatea fornică cu puterea. Când îmi aruncă o privire peste umăr, îmi dau seama cine este: un artist ce îmi desenează un alt drum, după ce mi-a zăbrelit virginitatea teritoriului într-un ungheţ.
Când povestesc de putere, povestesc de un cineva, de o stare, de locul unde se întâlnesc două forţe izbite. Forţele le mai pot vedea, dar druizii ăştia care îşi poartă cu mândrie păcatul libertăţii ... sunt năluci, devoni.
Aprig... la graniţa dintre realitate şi vise, deomn ori înger, glumă sau vorbă primenită. Ved' omul, nu îl simţ atunci, dar el a compărut în gesturile mele, în felul în care îmi ating singură podul palmei când îmi frâng mâinile. Nerăbdare, nelinişte... durere şi sfredel. Ai curaj să continui sau devii din nou priponit, lăsat la vatră? Ce ascunde necunoscutul? :) al meu? nu, nu, e cel mai plictisitor ... la fel ca în fabula cu strugurii.
Asta e iluzia puterii ... o veşnicie într-o clipă.
Sinnerman. Nina Simone.